Pain?

Si strivesc cu toata forta muschilor mainii mele stangi o portocala proaspata si plina de suc, incerc sa o fac sa tipe, sa urle de durere, dar nu, chiar nu are sens. Miroase ametitor a portocala, a coaja de portocala. Imi inunda creierul, gandurile, ma prabusesc sfarsita pe podea. Simt ca as vrea sa se termine, doar pentru ca este un rau atat de placut, de dulce. O liniste profunda ma face atenta la un ritm perfect, calculat la fiecare patrime dintr`o secunda. Si se aude tot mai tare, tot mai tare. Simt cum ceva din mine, din pieptul meu, incearca din rasputeri sa iasa afara. Se zbate odata cu ritmul care a devenit doar un scartait puternic pe cutia mea craniana, insuportabil dar placut in acelasi timp. Aud cum vantul bate puternic afara, sfasie tot ce gaseste.

Simt cum ochii mi se umezesc incet, incet, pana ce un siroi rece imi atinge delicat fata, facandu`ma sa deschid ochii. E intuneric. Zaresc doar o lumina mica ce vine de la geamul dinspre vest. Amurgul e aici. Inchid ochii inapoi, si odata inchisi simt iar, imi sunt umezi. Durerea porneste din interior, de la acel lucru care incearca sa iasa afara, si se intinde prin fiecare vas de sange, de la cel mai subtire. Simt cum mainile imi sunt inghetate, dar nu sunt in stare sa ma ridic. Ceata din fata ochilor sigur m`ar impiedica, e mai usor sa stau aici, poate nu o sa mai dureze mult. As vrea ca totul sa se transforme in actiune, sa vina cineva si sa ma salveze, sau doar sa dea drumul unui glont in creierul meu, macar nu ar fi la fel de multa durere. Incerc sa imi controlez simturile, dar nu reusesc decat sa fac muschii fetei sa ma doara si mai tare. Ma simt de parca as fi fost batuta nemilos trei zile si trei nopti, fara oprire. As vrea sa vad sange, sa imi satisfac poftele sadice inainte ca totul sa se termine, sau doar sa se termine. E prea mult, prea tare, prea ametitor. Incerc din rasputeri sa scot un sunet mic si scurt, dar stiu ca nu m`ar auzi nimeni, si probabil ca m`ar durea si mai tare. Ma rezum la ideea ca trebuie sa se termine odata, sigur se va termina...

Wr

Absent. Nimic din ce conta odata nu mai conteaza

Si incercand din rasputeri sa rescriu aceeasi fraza

Ma pierd printre ganduri, printre cuvinte incrucisate

Carora altodata le dadeam atat de multa dreptate.

Iti amintesti de ceea ce obisnuiai sa fii candva

Cand aveai si tu o lume, si stiai ca e a ta
Stiai ca nu o sa ajungi vreodata sa suferi atat

Dar iata, ca absenta ta te face un necunoscut

Si treci de fete izbitoare, fecioare si curve bete

Si simti ca din tot ce a fost a ramas o urma pe perete

Simti, ca poate daca nu venea ziua de maine era mai bine,

Ca uitai de tot ce ai luat mereu cu tine

Acum privesc cum pasii mei se indreapta`n noapte spre nicaieri

Si astept sa retraiesc vreodata si ziua de ieri.

Astept sa pot sterge tot ce am gresit, sa fac din nou

Ceea ce am facut odata, ce`am lasat in sufletul tau

Si scriu cuvinte dure, fara de sens pentru tine

Pentru ca stiu ca te simti mai bine decat mine

Si ca nu mi`ai intelege niciodata regretul

Cu lacrimi imi patez carnetul

Si tip, urlu si plang in noapte

Departe de oricine.